"M-am întors din America pentru ca nu mai suportam lipsa de comunicare"
Aparut in ziarul Monitorul de Bacau - 10 martie 1998Ceramistul Anton Ciobanu s-a întors în tara dupa 11 ani de exil american. Si-a cumparat un teren în Gheraiesti, unde vrea sa-si ridice un atelier. Se pare însa ca problema gazelor pentru cuptorul de ars îl urmareste ca un blestem. Înainte de 1987 i se oprea furnizarea, ca sa nu mai lucreze. Acum, când este consacrat pe plan international, i se cere sa lucreze, dar nu are acces la gaze… El si-a reluat acum seria expozitiilor personale, la Muzeul de Istorie, unde expune - în stil american - lucrari realizate recent.
- N-ati mai avut o expozitie în Bacau de-aproape un sfert de veac. De ce atât de mult?
- Adevarul este ca, daca nu mi se oferea posibilitatea sa expun la Muzeul de Istorie, eram hotarât sa n-o mai fac niciodata în acest oras. În 1973 - 1974 a intervenit "divortul" meu de Uniunea Artistilor Plastici, care îmi reprosa lipsa studiilor superioare. De-atunci n-am mai avut acces în spatiile "oficiale", fiind silit sa caut, prin tara, diverse locuri neconventionale care sa-mi gazduiasca expozitiile.
- De ce-ati intrat în conflict cu UAP-ul?
- E o poveste urâta, din cauza careia a trebuit sa si parasesc tara, în 1987. Eu am fost cel care a obtinut, de la Primarie, cladirea de pe str. Neagoe-Voda, în 1966, pentru nucleul de artisti plastici: Ion Burdujoc, Petre Pinca si eu. Ni s-a alaturat apoi si Gheorghe Velea, Ilie Boca a venit la Bacau la îndemnul nostru si atras fiind de existenta acelor ateliere în care mi-am construit un cuptor. Pâna la urma, am ajuns ca un ghimpe pentru artistii cu diploma care au tot sosit în Bacau. Doreau sa fiu un simplu executant al proiectelor lor, ceea ce nu am acceptat. În 1987 s-a umplut paharul, când mi-au oprit gazele. De altfel, dupa plecarea în exil, prima lor grija a fost sa-mi darâme cuptorul.
- De unde venea invidia celorlalti?
- Eu eram singurul ceramist din Moldova. În atelierul meu au facut practica studenti de la Facultatea de Arte din Cluj. Am fost invitat sa le vorbesc si studentilor tineri despre tainele ceramicii, la începutul anilor '70. În plus, ma facusem cunoscut în strainatate - în 1972 am participat la o expozitie în Tokyo, de pilda. Tot eu eram solicitat când se punea problema de a oferi ceva lui Ceausescu. Nu-s suficiente motive pentru invidie?
- V-ati lovit de acest lucru si în Statele Unite?
- Concurenta pe piata ceramicii este acolo extrem de puternica, însa colegii mei americani m-au lasat în pace, nu mi-au taiat gazele.
- Dupa douazeci de personale în tara, ce a urmat dincolo?
- În toamna lui 1988 mi s-a achizitionat prima lucrare, de catre Muzeul "Atlantic City" din Philadelphia. Am avut o personala la sediul Bancii Federale din Philadelphia, unde lucram, în 1991 - când mi s-au cumparat multe lucrari. În 1996 am patruns în inima celor 40 de galerii din acelasi oras, "Per tutti Lavita", iar anul trecut am expus la Centrul Cultural Român din New York. Cele 67 de lucrari din expozitia de la Muzeul de Istorie au fost create si expuse mai întâi în SUA.
- De ce-ati decis sa va întoarceti acasa?
- Nu mai suportam lipsa de comunicare de-acolo. Vreau sa-mi fac un atelier de ceramica la Gheraiesti. Din pacate, iarasi am probleme cu gazele, care nu ajung pâna la terenul meu.
A consemnat: Catalin GAVRILIU