<< Inapoi la "Articole din Presa - Cuprins"

Larcrimile Pamantului - Anton Ciobanu sau Despre daruire

Aparut in ziarul Desteptarea, - Vineri, 31 Octombrie 2003

Vizitatori privind columnele de ceramica    Am mai participat la vernisaje si mi s-a intimplat sa simt "Ce frumos!". Dar niciodata n-am mai vazut ca acum artistul emotionat pina la lacrimi. Anton Ciobanu are o netarmurita dragoste pentru ceea ce face, un fel de smerenie in fata lutului, o daruire care impune respect. Religiozitate, smerenie, iubire, procreatie. Glasul i s-a taiat cind a inceput sa vorbeasca despre "copiii" lui si s-a vazut in ochii sai, in ochii celor care-l cunosc de mult, ca pentru Anton Ciobanu creatia e religie.

Anton Ciobanu la deschidera Galeriilor Anton Ciobanu:
   "Dragi prieteni ai Bacaului si ai Pamantului, v-am invitat aici sa inauguram casa Copiilor mei. Mama e cuptorul iar tatal sunt eu. Apa si Pamantul ne da viata. De aceea am facut acest loc de veci al Pamantului. Acesti Copii ne vor duce in istorie cuvintul si demnitatea zilelor noastre. Noi suntem ingramaditi aici, mi-au spus. Ceilalti s-au dus in case mai mari din toata lumea; si noi vom fi peste doua - trei mii de ani in case mari".

Valentin Ciuca, critic de arta:
   O galerie de arta la Bacau cu operele lui Anton Ciobanu, iata un incontestabil cistig cultural al orasului, dar si al tarii, un loc privilegiat de intilnire cu traditia unui stravechi mestesug, dar si cu solutiile moderne ale timpului de astazi. <<Pamant, forma si culoare>> iata o triada in care Anton Ciobanu a crezut cu indaratnicia unui taran onest si harnic, credincios si smerit in fata miracolului vietii. Vasele antropomorfe si zoomorfe, compozitiile sculpturale asociind sugestivitatea luminii, viziunile asupra cosmosului si a galaxiilor in infinita lor miscare dovedesc ca nu a evitat marile intrebari pe care si le-au pus in timp marii artisi vizionari".
   Iata ca spatiul inchinat artelor se mareste in judetul nostru si nu oricum, ci cu o "Galerie de arta ceramica Anton Ciobanu", o premiera la noi in tara si, deci, inca un potential obiectiv turistic de pe harta culturala a Bacaului. In 1997, artistul Anton Ciobanu a avut expozitii personale la New York, in 1996 si 1991, la Philadelphia. In strainatate a participat la expozitii colective in Atlantic City si in Tokio. Cele in spatiul romanesc nu mai au numar. Si acum il are Bacaul, pentru totdeauna.
   In afara de valoarea indubitabila a operei sale care intr-un mod neinstitutionalizat face parte acum din patrimoniul cultural al locului, Galeriile lui Anton Ciobanu aduc in Bacau acel suflu occidental care lipseste poate institutiilor noastre de gen. De la invitatii, la pliantele realizate si la fiecare aspect a modului de prezentare, intelegem ca Anton Ciobanu stie, mai mult decit altii poate, gratie calatoriilor sale prin lume, sa atraga publicul. Gesturile sale nu sint ale unui artist atins de vanitate. Anton Ciobanu are alura unui parinte cu plete lungi, cu privire dezarmant de blinda. Pentru el nu a fost important vernisajul, partea oficiala a povestii ("Scurt, nu trebuie mult"), nu vrea sa plictiseasca publicul, nu asteapta vorbe de lauda desi le merita. Preoti catolici au taiat panglica si au binecuvintat locul, oficiali locali au spus doua vorbe despre artist si despre gestul sau de a darui Bacaului o galerie realizata din banii proprii. Oaspetii, multi la numar, au primit din partea gazdei un medalion din ceramica incriptionat Anton Ciobanu, un pliant cu date despre artist si ca la fiecare botez o "udatura" buna in cani de lut. Incepind de ieri, pe strada Decebal nr. 1, bl. 1, parter, poti citi despre geneza vietii si a Pamantului, in forme de lut. Acolo Anton Ciobanu te asteapta sa-i devii ucenic, pentru ca arta sa nu se piarda.
Laura HUIBAN