Profil

Nota: Desi acest profil a fost scris de catre criticul de arta Valentin Ciuca in Februarie 1998, simtim ca este la fel de valabil si astazi - faptul ca ceramistul Anton Ciobanu a trecut in nefiinta in anul 2004 nu face decit sa-i amplifice insemnatatea.

„Anton Ciobanu sau Exilul Interior” - profil

Anton Ciobanu (1939 - 2004)
L-ati cunoscut pe ceramistul Anton Ciobanu?

   Decesul artistului înainte de vreme a lăsat multe lucruri nespuse iar noi, cu ajutorul dumneavoastră, am dori să-i reîntregim imaginea. Dacă detineti fotografii cu lucrări realizate de Anton Ciobanu sau aveti amintiri si imagini de la întâlnirile cu dânsul vă rugăm să trimiteti un email sau o scrisoare pe adresa galeriei. Vă multumim.
   Înainte de a vorbi sau a scrie despre ceramistul Anton Ciobanu, privirea comentatorului, fie el critic de arta sau doar iubitor al ei, trebuie sa zaboveasca macar câteva clipe pe mâinile sale. Sunt mâini barbatesti cu degete scurte, obisnuite cu framântarea lutului, aspre si tandre în acelasi timp, mâini de artist si de olar asa cum vor fi fost si cele ale stramosilor sai din neoliticul cucutenian si pâna acum. Inevitabil îmi vin în memorie versurile lui Arghezi si metafora „mâna stea” mi se pare cea mai potrivita pentru cel care afla în poezia pamântului frumusetea eterna a galaxiei, a cosmosului.

   Anton Ciobanu este o personalitate puternica. Are talentul de a-si atrage antipatia unor confrati, invidiosi pe harul nativ cu care a fost daruit si pe extraordinara lui capacitate de munca. Totodata, cei care i-au devenit prieteni îi ramân fideli pâna la capat. Anton vorbeste calm, masurat încât ai impresia ca mai mult tace. Când vorbeste, o face prin gestul frust al mâinilor deoarece acolo se afla si adjectivele si numele proprii si, mai ales, inspiratele metafore. Înfatisarea lui de schivnic retras în monahia atelierului, hranindu-se cu fructele padurii si cu iubirea de Dumnezeu îi confera un aer misterios si în acelasi timp foarte popular.

Floarea Vietii    Este neîndoielnic faptul ca omul acesta s-a nascut artist asa cum pasarile cerului sunt, în felul lor, artiste. Respiratia lui se muta în bulgarele de lut si apa se amesteca laolalta cu sudoarea iar ceea ce se naste e un fel de poem închinat aproapelui, o imagine plastica asupra lumii, a dragostei si maternitatii, a universului florilor, a muzicii. Muzica, de altfel, pare a fi o dominanta a creatiei atât în ipostaza dansului cât si a trimiterilor explicite la arta sunetelor. Asa se explica si aspiratia catre armonie, o armonie a formelor dar si a culorilor.

   Anton Ciobanu nu a avut vreme sa-si slefuiasca talentul în atelierele unor Academii sau ale unor ilustri sculptori ori ceramisti cu virtuti decorative. El s-a construit singur, tenace, în cautari numai de el stiute dar tragând discret cu coada ochiului la marea lectie a naturii. Ea l-a învatat cum sa alcatuiasca proportional si sugestiv forma, cum sa o sustina plastic, cum sa o coloreze si cum sa-i confere un tâlc simbolic. A si ratat dar a si reusit. Fiind o structura de luptator insuccesele l-au întarit, adversitatile i-au fortificat crezul artistic.

   Apreciat de public dar ignorat de confrati, Anton a încercat solutia exilului. Ani în sir a muncit din greu în Statele Unite, la Philadelphia, sa-si poata încropi un atelier si un nume. Expozitiile l-au costat enorm, satisfactiile nu au fost putine. Departe de tara, artisti notorii (Gheorghe Saru, Klara Tamas) nu s-au sfiit sa expuna alaturi de Anton Ciobanu la Washington. Si totusi, integrarea nu s-a putut realiza. Anton Ciobanu a revenit acasa. Exilul luase sfârsit cu convingerea ca pentru un artist adevarat singurul exil autentic nu poate fi decât exilul interior. Acolo, numai acolo, se poate întâlni cu eul profund, cu fiinta sa interioara.

Rugaciune    Daca la începuturi artistul era preocupat mai mult de latura decorativa a lucrarilor sale, obiecte si opere în acelasi timp, cu vremea, a ajuns la întelegerea necesitatii de a comuniuca idei. În acest fel s-a produs saltul de la artizan la creator. Maturitatea îl afla în plin proces de creatie, aria tematica a lucrarilor amplificându-se considerabil. Expozitia de la Per Tutti Lavita, galerie din Philadelphia, a ilustrat preocuparea de a realiza o alternanta între compozitiile antropomorfe cu cele abstracte. Gânditorul, Dans, Flori pentru pace, Columna pacii, Sacrificiu, Procreatie, Laborator cosmic, Regele, Rochie de ceremonie, Vulcan, Sfântul, Spirala infinitului s.a. Asociaza viziuni venind din traditie cu altele scrutând orizontul de expresivitate al mileniului al III-lea.

   Este momentul sa relev disponibilitatea artistului pentru limbajul modern, deoarece morfologia impune solutii de sinteza plastica si un regim cromatic când exaltant prin taria tonurilor, când marcat de linistea pastelata a acordurilor. Preocupat de soarta planetei, Anton Ciobanu realizeaza o compozitie cu sapte personaje a caror identitate cultiva o ambiguitate profitabila spre a sugera marele sfat al puternicilor zilei, aceia care pot hotarâ, bine sau rau, soarta umanitatii. Lucrarea a fost donata Misiunii românesti la ONU ca un fel de memento adresat întregii lumi.

Valentin Ciuca - Critic de Arta Valentin Ciuca
Critic de Arta

1 Februarie 1998